Iată-ne ajunși și la cel de-al treilea intervievat care, deși nu are anvergura lui Mihai Vioreanu sau Romeo Gontineac, este plasat în miezul faptelor. Este vorba de executivul AJ Rugby, Bogdan Manea. Nu zăbovim prea mult și intrăm și noi în miezul discuției. Deci:

1) Care sunt reușitele AJ Rugby în acești trei ani de activitate?

Încep și eu ca și Romeo. Însăși înființarea unei asociații care să vină în sprijinul actorilor prinipali ai acestui sport, în sprijinul necesităților acestora, este o reușită. Urmărim să-i sprijinim pe jucători în timpul activității, cât și după. Evident, recunoașterea noastră de către IRP nu poate fi trecută cu vederea, la acest capitol al reușitelor. Să stai la masă cu asociațiile jucătorilor din Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Anglia, Irlanda, Franța, Țara Galilor, Japonia ș.a. e un motiv de mândrie. În același timp acest lucru ne și obligă.
Sunt de asemenea o serie de activități de sprijin ale unor jucători și foști jucători (sprijin de natură financiară, medicală sau juridică) care ne-au reușit, deși, din motive de confidentialitate, nu putem  să le facem cunoscute.

2) Care sunt nereușitele?

Caracterul voluntar al organizației face ca lucrurile să se desfășoare relativ încet. Evident, nu suntem mulțumiți de faptul că nu am reușit să captăm mai mult interesul jucătorilor. Sunt cazuri când jucătorii se îndreaptă spre noi doar în momentul în care au probleme. De asemenea, ne dorim o colaborare mai strânsă cu FRR și cluburile din România. Ne dorim să convingem aceste entități că putem aduce un beneficiu rugby-ului românesc!

3) Cum vedeți viitorul?

Să spunem încurajator. Pentru că, dacă la a doua întrebare am vorbit despre relația AJR-FRR, nu foarte intensă în trecut, în ceea ce privește viitorul, o recentă discuție, cu președintele Alin Petrache, ne încurajează să credem că relația cu FRR se va imbunătăți și, împreună, vom încerca să dezvoltăm acest sport în România.